Despre mine

Fotografia mea
Topoloveni, jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

duminică, 7 ianuarie 2018

Prima saptamana

          Nu stiu cum fuse la voi prima săptămână din 2018, dar la mine fuse agitată rău de tot. Trecând peste faptul că aveam cerere de concediu pana la 8 ianuarie si m-am dus mai devreme la job (mai rar așa angajat, nu?) am avut dorința de a face tot dintr-o dată, dar chef de muncă... ioc... Nu va mirați că m-am dus mai devreme la serviciu ... S-a întâmplat sa imi strice unii planul de concediu, dar sănătoasă sa fiu eu, ca il repar mai prin vara 😂
In schimb, joi am plecat sa cumpărăm una... Si am venit acasa cu televizoare si robot de bucătărie. Odată cu noua relație, mi-a revenit si cheful de gătit. Clar, partenerul meu nu va muri de inanitie😂😂
          Problema este ca am avut impresia că mi-au dat piese pentru o navă spațială... Nici acum nu stiu bine ce se face cu fiecare... Drept urmare, azi am avut oaspeți dragi la masa si am pregatit totul cu ustensilele vechi ca io p-alea le stiu bine 😂😂😂 si mâncarea a iesit buna, date fiind laudele pe care le-am primit. Am făcut salata de macrou afumat cu maioneza, macrou prăjit cu mămăligă si sos de usturoi si... tiramisu cu ciocolată, după rețeta Jamilei. Ca bonus, partenerul meu a facut spaghete cu ton. Asa ca daca va lipsea inspiratia pentru un meniu, iat-o 😂😂😂
          Va pun o poza cu tiramisu, ca doar p-asta am apucat sa-l pozez.
          Sa aveti o săptămână frumoasa si sa auzim de bine!

luni, 1 ianuarie 2018

Ganduri de an nou

          Uite ca se duse si 2017. Vorba olteanului "fuse, fuse si se duse". Cu bune, cu rele, cu lacrimi, cu zambete, cu fericire si suparare, cu impliniri si esecuri. Bine ca am fost sanatosi :) Trebuie sa recunosc ca, desi am inceput  2017 fara prea multe sperante, l-am terminat fiind fericita. Inca o data, mi s-a dovedit ca "nu aduce anul ce aduce ceasul".
          Pentru 2018 nu am vise. Am doar dorinta de a fi sanatoasa. Anul 2017 mi-a adus langa mine un om care ma face fericita. Am sa-l pastrez si in 2018 😂😂😂. Sunt egoista? Poate... dar imi e bine asa... :)
          Va urez sa fiti si voi egoisti in a fi fericiti! Sa intalniti oameni cu suflet frumos, sa fiti sanatosi, sa aveti parte de liniste sufleteasca, de impliniri si mai ales de iubire! La multi ani!


miercuri, 20 decembrie 2017

Film de Craciun

          Am vazut, mi-a placut si impart cu voi. Un film de Craciun, care aduce in prim plan traditia, prietenia si iubirea. Poate ar trebui sa vedem mai des filme de Craciun, sa ne amintim mai des ca nu contul din banca are prioritate, ci altele ne sunt valorile. Luati o cana mare de ciocolata calda si porniti filmul. Daca mai aprindeti si o lumanare parfumata, aveti seara perfecta :)


luni, 18 decembrie 2017

Mov-culoarea anului 2018

          Conform acestui articol, culoarea anului 2018 este ultra violet. Pentru mine, ultra violet inseamna tot mov. Toate nuantele de mov sunt nuantele mele preferate, deci, anul viitor voi fi la moda :)))
             Am inceput de anul asta, ca sa nu pierd startul 😂😂😂


sâmbătă, 16 decembrie 2017

Noutati

          Vi s-a intamplat vreodata sa va intalniti cu o persoana draga, dar pentru ca nu v-ati vazut de mult timp, sa nu stiti ce sa va spuneti? Cam asa sunt eu acum, dupa un an de la ultima postare. Nu stiu cu ce sa incep. Poate ar fi bine sa intreb daca e toata lumea sanatoasa. Cred ca asta e principala dorinta a tuturor. Si eu sunt sanatoasa... cu exceptia unor articulatii care au inceput sa trosneasca. Da' nu-i problema... trosnesc pentru ca sunt crocanta... asta pana ajung ca durerea sa-mi fie singura dovada ca mai traiesc :)))
          Sa spun de ce am lipsit? Ar fi mult si uneori chiar plictisitor. Sa incerc sa fac un rezumat? Am reusit, in sfarsit, sa iau hotararea de a renunta la o casnicie in care nu mai eram fericita, de mult prea multa vreme. De ce a durat mult prea mult? Am sperat, am incercat sa schimb, lipsa de curaj, frica de singuratate, nu a fost timpul pana acum. :) Cine a fost de vina? Eu... el... noi... La mine nu tine ideea cu "nu te bate, nu te injura, vine noaptea acasa... de ce divortezi maica?" Pur si simplu nu am stiut sa-i fiu sotia pe care si-o doreste, asa cum el nu a stiut sa fie barbatul langa care sa vreau sa imbatranesc. Simplu. Pacat ca el nu a inteles ca si divortul poate fi  simplu... A dorit "batalie" la Judecatorie :))) Nici nu se putea altfel. Greu ne-am luat, greu ne lasam 😂  Nu sufar, nu am intrat in depresie. E ceva ce mi-am dorit si am facut. Felicitarile sunt mai potrivite, nu parerile de rau 😂😂
          Mama are o poezie pe care mi-o recita ori de cate ori ma vedea la oglinda "Juna sunt, frumoasa sunt, ziare vand... de ce nu m-oi fi maritand?" iar eu ii raspundeam ca nu vand ziare si d-aia nu ma marit. O banuiesc ca dorintele si rugaciunile ei mi-au adus in cale o alta iubire. Nu stiu cum de s-a intamplat minunea, dar un alt barbat a reusit sa treaca de scutul pe care il ridicasem in jurul meu. Eu, care sustineam ca nu mai am o inima care sa poata iubi, traiesc acum sentimente pe care nu credeam ca le-as mai putea avea vreodata si mai ales, nu la varsta mea. Nu e ca la 20 de ani. Intensitatea e data de varsta, de maturitate, de experienta relatiei trecute, de faptul ca acum stiu ce sa cer si ce sa ofer... Pana si fluturii din stomac sunt alfel... au aripile mai mari si zboara mai gratios 😂😂😂
          Ca va dura sau nu, aceasta relatie... vom vedea in timp. Stiu clar ca voi face tot ce pot sa dureze "pana la moarte". Ca voi reusi... bravo mie! Ca nu voi reusi... tot bravo mie ca am incercat 👅 Deocamdata ma bucur de fiecare moment de fericire. E dreptul meu. 
          As dori doar sa mai povestesc ca, in prima noapte in care am dormit singura, m-am simtit linistita si mi-am dat seama ca singuratatea in doi e mult mai grea decat intr-unul. Am auzit de asta, de multe ori, de-a lungul anilor. Intotdeauna am crezut ca-s aberatii, ca "e rau cu rau, dar mai rau fara rau". Nu e asa. Eu, Toma Necredinciosul, a trebuit sa traiesc pe propria-mi piele eliberarea din singuratatea in doi, ca sa imi dau seama de realitate.
          In alta ordine de idei, am sa incerc sa revin la blog, mai ales ca, recunosc, noul meu partener de viata ma sustine si ma indeamna sa scriu. Tot el m-a facut sa scriu si acest articol. 
          Asadar, ne vom citi cat mai curand posibil. Pana atunci, zile cu liniste sufleteasca si fericire sa aveti!



luni, 26 decembrie 2016

 Iata-ne ajunsi si la Craciun.
Să fie sărbătoare in casele si sufletele voastre! Pace in suflet si armonie in casa sa aveti! Belsug pe masa, oameni dragi alaturi de voi si visuri devenite realitate!
Crăciun binecuvântat !

miercuri, 30 noiembrie 2016

Semne de carte

          Din categoria "ce face o femeie in concediu" dar si din "nevoia te invata", am facut semne de carte pentru doua domnisoare frumoase si cu drag de a invata. Ca materiale, am folosit agrafe din metal dar si colorate, diverse panglici, flori de fetru, nasturi si stikere, lipite cu silicon sau innodate :)
          Semnele au avut succes la fete si recunosc ca si mie imi plac. Imi voi face si eu, chiar si pentru la serviciu. Pot fi o pata de culoare :)

          
          Zi frumoasa sa aveti si "La multi ani" celor care poarta numele Sf. Andrei!

marți, 29 noiembrie 2016

In curs de executie :)

          Ce face o femeie in concediu, daca are dulapurile aranjate si camara nu necesita rearanjare? Granny squares. Nimic nu relaxeaza mai mult decat patratelele bunicii, care vor completa o paturica pentru un baiatel care urmeaza a veni printre oameni :)
          Am simtit nevoia de concediu si am mai luat trei zile completare la cele doua date de stapanire. In urmatoarea perioada vor colegele concedii, asa ca le las pe ele libere de sarbatori. :)
          In plus, sunt inscrisa si la un curs de "cadru tehnic cu atributii in SU" si cum luni am examen de absolvire, aveam nevoie sa invat ceva si sa imi fac lucrarea. Legat de cursul asta, de faptul ca am mai facut unul de responsabil de mediu in primavara si ca urmeaza sa mai fac unul pentru SSM, am primit o replica ce a reusit sa ma lase (pe mine) fara cuvinte: 
          Daca ti-a placut cartea,ia de invata pana la adanci batraneti :)))
         No comment. Ma bucur ca mai sunt in stare sa asimilez si ca am o minte logica care sa priceapa ceea ce citesc :)
          Sanatoasa sa fiu ca de invatat mai pot !! :)

luni, 28 noiembrie 2016

Hai, ziua buna! :)

          Bine v-am regasit sau bine ca v-am mai gasit :)))
          Nu stiu cum se face, dar am timpul ocupat mai mult decat as vrea. Si cand spun asta, nu ma refer doar la job. Recunosc ca am inceput sa imi amintesc ce inseamna sa nu ai laptop, sa imi amintesc ce inseamna o carte citita pe malul unui lac, sa invat sa opresc masina pe marginea drumului si sa imi iau libertatea de a inspira aer curat sau sa stau de vorba cu satenii de pe la porti....
          In urma cu noua luni, cand am inceput serviciul la ferma, aproape ca nu cunosteam pe nimeni in sat. Acum ii stiu pe multi :) Nu exista placere mai mare decat sa ii vad pe sateni cum ma saluta dimineata,  facandu-mi cu mana sau cum pitesc la spate galetile goale, sa nu imi iasa cu sec. :))) Imi amintesc cum, intr-o dimineata, m-am oprit sa o intreb pe Stela daca o mai doare mana si ea tinea galeata la spate spunandu-mi "Nu am vrut sa va ies cu sec in cale"... Am ras si i-am spus "Stelo, stai linistita ca tot raul e spre bine".  I s-a luminat fata, femeii :)))
          Pana si "nebuna satului" ridica bastonul in semn de salut, cand trec pe langa ea. La inceput credeam ca o sa arunce cu batul in masina, dar s-a dovedit ca doar ma saluta :)))
          Mai e o tanti care, obisnuia sa isi scoata curcile la pascut, pe sant, dimineata. Nu stiu cum faceau orataniile ca, de cate ori ajungeam in zona, se gaseau sa treaca drumul, in sir indian. Bineinteles... frana, asteptat sa treaca curcile... spre amuzamentul stapanei si vecinelor itite pe la porti. :))) I-am spus femeii ca sigur o sa trec cu masina peste vreo curca si o facem friptura, intr-o zi :))) Mi-a zis ca nu e o problema, ca si asa nu mai sunt barbati in zona, capabili sa ia gatul unei curci, da' sa mai astept putin sa se limpezeasca vinul :))) Acum cred ca s-a limpezit vinul, da' au disparut si curcile din drum :))
          De cireada satului inca nu am scapat. Le mai duc uneori pe islaz :)))  Vi se pare ciudat? Si mie mi s-a parut, dar asa se intampla. Am ajuns sa man cireada satului, din masina. Adicatele merg  cu viteza I, in urma cirezii. Ca ele sunt multe si drumul ingust. Asa ca, usurel si cu rabdare, eu in masina si vacarii pe jos, manam vacile la islaz :))) Frumos e cand ma intalnesc cu ele pe contrasens. Trag pe dreapta si astept sa treaca :)))
          Si cainii de pe ulita au inceput sa ma cunoasca. Nu se mai reped sa muste bara loganului, asa cum faceau la inceput :))) 
          Nu mai am parte de zile plane si monotone sau am invatat eu sa ma bucur de fiecare zi. Cert este ca in fiecare zi am parte de o intamplare amuzanta. E drept ca si colectivul e mai mare si inevitabil spune/face  cineva ceva :)))
          Imi amintesc ca, intr-o zi, un vizitator, a avut ideea sa se indrepte spre cel mai apropiat grajd cu intentia de a mangaia o junica. Si cum se indrepta el tantos si fericit, vad junica cum ia pozitia de atac. :))) Vacutele noastre nu au coarne dar domnul respectiv nu s-a gandit ca vaca are capul tare :))) Nu s-a mai apropiat, fiind atentionat de un angajat. Cand a ajuns langa noi (eram cu o colega la aerisit) ne-a zis ca avem vaci cam rele :))) I-am zis ca toate junicile din grajdul respectiv sunt gestante si mai au si ele toane. Replica: "nu sunt rasa holstein???" :))) Ba da breee, holstein sunt, da's gestante adicatelea gravide... cu vitel in burta... :))) 
          Sa va povestesc cum au ajuns sa ma cunoasca betivii din comuna? Simplu. I-am chemat la munca :))) Suntem in situatia in care ferma se dezvolta si avem nevoie de oameni, asa ca m-am dus la primarie sa pun anunt ca facem angajari, doar ca am oprit masina si la carciumele si magazinele din sat si am pus anunturi. Nu va inchipuiti ca s-au inghesuit la munca, dar am vorbit cu toti "socialii" aflati in carciumi la ora aia si zau ca nu erau putini... :(
          Sau sa va spun ca am primit actele de la doua remorci achizitionate in aceeasi saptamana si a trebuit sa ma duc pe teren sa vad care e tehnologica si care e de imprastiat gunoi? Or fi fost actele separate, dar am vrut sa vad si obiectele :))) La fel am facut si cu scarificatorul versus plug :))) Si cu porumbul de siloz versus porumbul bob si multe alte asemenea...  Acum stiu care cum e si clar invat cate ceva mai tot timpul.  
          Sa mai pomenesc ca am vazut caprioare si iepuri in camp, ca m-am obisnuit ca fazanii sa-mi taie calea pe drum, ca am admirat berzele pe lac toata vara si ca am urmarit o rata salbatica zilnic sa vad cand scoate boboci? Ah... sunt haioase reactiile barbatilor din ferma cand incalta cizmele de cauciuc si gasesc cate un brotacel in ele :))) Expresiile scapate sunt sterse de figurile oripilate si de topaitul intr-un picior pana reusesc sa scoata cizma :)))  

          Da, va spun si recunosc ca nu regret in nici un  moment faptul ca am parasit lumea notariatului. Nu imi lipseste deloc lucrul cu publicul si nu m-as intoarce la el decat daca nu as avea alternativa. Recunosc ca mai sunt oameni din sat care ma cauta la ferma sa ma intrebe una-alta de notariat. Parte dintre ei mi-au fost clienti, parte au aflat acum de mine, dar nu am refuzat pe nimeni. Am si acordul sefilor, asa ca inca ma mai folosesc de cunostintele dobandite in 16 ani de notariat. Macar ca le spun ce au de facut si cam ce acte le trebuie, pentru ca cel mai apropiat notariat e la 25 de km si e bine sa mearga cu hartiile pregatite :)
          Zic sa ma opresc aici, ca am scris cat pentru cinci postari :))) Imi doresc si sper sa reusesc sa reiau obiceiul de a scrie. :) Sa aveti o saptamana linistita si plina de realizari! 

joi, 19 mai 2016

Job la ferma

          Vai de mine! Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul de la ultima mea postare aici... Realizez ca au trecut aproape trei luni de cand nu am mai scris dar la fel de cand am inceput serviciul la noul loc de munca. Stiu ca ati asteptat vesti si povesti si zau ca sunt multe de spus. As incepe prin faptul ca sunt multumita. Imi dau seama ca am facut cea mai buna alegere, plecand din notariat. Lucrul cu publicul larg e aducator de stres mult. Am facut asta prea multi ani. Recunosc, nu imi lipseste. Acum am un grup restrans de oameni cu care lucrez si pe care ii indragesc. Nu tipa nimeni la mine, am pauza de masa o ora, pe care mi-o iau la ce ora vreau, nu se uita nimeni la ceas cand vin sau cand plec... Mai repede ma simt eu aiurea daca intarzii sau daca plec mai devreme :))) 
           Legat de programul de lucru, eu mi-am ales sa lucrez intre orele 9-17 ca-s lenesa rau dimineata :))) Bineinteles ca ajung la ferma cand toata lumea e satula de munca si parcarea e plina :))) Noroc ca seful meu direct e mai lenes ca mine :))))
          Legat de program si de faptul ca, desi nu imi impune nimeni un program strict, eu am o educatie comunista care zice ca "ai nu ai ce face, stai 8 ore la job", astazi ne-am facut de cap. Ne-am... fetele de la contabilitate si cu mine. Sa va povestesc. Intrucat tragem de zor sa terminam treaba dimineata, "pana nu vine caldura peste noi"  (ca asa-i la tara) pe la pranz terminaseram ce aveam fiecare programat azi. Eu as mai fi avut ceva hartii de facut, dar pentru ca aveam nevoie de niscai informatii de la o colega din Bucuresti, care lipsea azi, am amanat munca pentru maine. Stiti cum e... ce poti face azi... mai lasa si pentru maine ca nu au intrat zilele in sac si nu iti face nimeni statuie :)))) Glumesc si recunosc ca hartiile nu erau de facut urgent. Unde mai pui ca aveam un sef plecat la Bucuresti si unul aflat pe combina, in camp, la recoltat... Trai pe noi :))) Nu tu treburi, nu tu sefi... ne hotaram sa plecam mai devreme, respectiv pe la 15.30. Una dintre colege locuieste la vreo patru km de ferma si, pentru ca a avut oarece discutii cu directorul general, ni s-a interzis sa o ducem acasa cu masinile din ferma. Vine fata cu masina proprie sau vine tatal ei sa o ia. La cum il cunosc eu pe directorul general, sunt sigura ca interzicerea a fost mai mult o gluma, dar ea a luat-o de buna. Ei bine, azi... masina ei a fost in service. Cine sa o duca acasa? Eu.  Bineinteles ca ea si-a amintit ca nu am voie, dar i-am spus ca ma descurc eu cu seful, convinsa fiind ca nu are cum sa ne vada din camp, de la recoltat. Si plecam noi frumos,  pret de un km de drum, cu masina in viteza a doua, ca-i drum circulat de tractoare si fac astea niste gropi... Si cum mergeam noi si ne hlizeam cu un ochi la gropi si unul la macii si macesii infloriti de pe marginea drumului, realizam ca se ajunsese cu recoltatul taman pe parcela de langa drumul pe care mergeam noi :)))))))) Unde credeti ca era directorul general? Fix la "mansa" pe combina :))) Si uite cum s-a dus naibii sentimentul de "mare evadare" :))) Nu, nu ne-am intors din drum. :))) M-am intors eu, dupa ce am lasat-o pe ea acasa. Ba am mai si oprit in dreptul parcelei de am stat la discutii cu doamna inginer agronom. :)))
           Trecuse frumusel de ora 16 cand m-am hotarat sa plec si eu, fericita ca merg acasa pe alt drum si nu mai trec prin fata sefului. Nu apuc sa fac 500m si ma intalnesc cu un unul dintre tractoristii de la ferma vecina, care imi face semn ca nu pot merge pe acel drum. Opresc masina si ma dau la discutii cu omul, care imi spune ca s-a inchis iesirea spre autostrada pentru ca se asfalteaza drumul in zona. Si ia Cristino si intoarce masina din sase miscari, ca din trei era drumul prea ingust si ... pleaca pe acelasi drum de unde poate sa te vada directorul general ca pleci mai devreme :))))) Recunosc ca atunci cand am ajuns in dreptul lui, i-am dat claxoane si i-am facut cu mana... Mi-a raspuns la fel. :))) Ma si vad maine pe combina, sa fie sigur ca stau 8 ore la job :))))
          Daca va inchipuiti ca asta a fost tot, va inselati. In timp ce ma indreptam spre casa, mi-a trecut prin minte gandul ca ar fi frumos ca directorul adjunct sa aiba nevoie de vreo hartie pe e-mail si eu sa nu fiu in birou. Jur ca in momentul urmator ma suna pe telefon. A naibii telepatie functioneaza cand nu ar trebui :)) Bine ca seful nu voia hartie ci voia sa-mi spuna de faptul ca l-au sunat de la primarie sa-i zica de drumul inchis si sa ma roage sa anunt eu restul stafului. Ce credeti ca am facut? Pe marginea drumului ( ca, inca  nu pot vorbi la telefon conducand) si cu avariile pornite, am dat cele cateva telefoane care trebuiau date. Ba mai mult, soferii a doua masini din cele cinci care au trecut pe langa mine, au oprit  sa ma intrebe daca am probleme :))) Uite asa aflu ca mai sunt si barbati grijulii pe lumea asta :)) Traiasca sfintele lumini de avarie :))))
          Asadar cam asta fuse aventura mea, astazi. Si nu mint, cand va spun ca in fiecare zi am parte de ceva inedit. De la o minunatie de cer, pe care nu l-am mai vazut cu ochi de copil de multi ani, pana la a mana cu masina,  cireada de vaci a satului :))) De aventurile ca soferita incepatoare nu va mai zic... Am sa incep sa va povestesc, putin cate putin.
           Pana atunci, va doresc sa aveti parte de mutrite zambitoare si veselie cat  mai multa!